“TEATRUL NU ARE FRONTIERE”….asa suna si titlul articolului frantuzesc in care este prezentat proiectul nostru numit “L’homme, un loup pour l’homme” (Omul, un lup pentru om).
Si asa a si fost! Iar ca dovada suntem inarmati cu articole, poze, povesti si mai ales cele mai frumoase amintiri ce ne-au legat si ce vor ramane pentru totdeauna…. si vor iesi la lumina atunci cand vom avea cea mai mare nevoie de un zambet.
Pe durata a doua saptamani alaturi de tinerii participanti din Italia si Franta (tara gazda) am lucrat, ne-am distrat si am conceput un super-spectacol.
Desi la inceput bariera lingvistica si diferentele culturale ne-au impiedicat sa comunicam, incetul cu incetul am invatat sa folosim un alt limbaj ce ne-a ajutat sa reusim si anume…. limbajul artei….odata ce am inceput sa lucram nimeni nu a mai avut nici o inhibitie…fiecare s-a exprimat cum a putut si totusi a fost inteles…
Fara falsa modestie echipa Romaneasca “Saved the day”
Aproape toate atelierele au fost coordonate de noi sau daca nu, amprenta A.C.T.O.R a fost acolo!
Viorel si Andreea Ionescu au dat viata celor mai lipsiti de seriozitate si in acelasi timp unor foarte foarte amuzanti Hitler si Saddam iar ca ajutor, Raluca Fomino a jucat evreul “ideal” iar Alina si Madalina cele mai frumoase cadane, numai ei reusind performanta de a-i face pe cei trei sa faca balet, sa cante si in final sa devina prieteni .
Atelierul de Commedia Del Arte a fost insufletit, colorat, animat de Oana Plosceanu care a reusit sa transforme niste copii obisnuiti in adevarati Arlechini si Colombine si sa invaluie intreg proiectul in magia lui Dottore si a lui Pantalone.
Nicoleta Vica ajutata de Madalina Nicola si Alina Vatavu a insufletit intreg spectacolul, de fapt, datorita lor a existat unul….pentru ca fara mastile, costumele, si restul recuzitei nu am fi putut exprima mare lucru. In atelierul lor mic si calduros au creat cele mai frumoase idei si astfel au dat lumina si culoare spectacolului.
“One man” al showului a fost binenteles Laura Ion care in primul rand a reusit performanta de a comunica in toate limbile pamantului (prin semne, gesturi, mimica si ce vreti voi) iar pe langa toate acestea a coordonat si a participat cam pe la toate atelierele (multimedia, teatru, papusi). A aplanat conflicte, a moderat discutii si a fost acolo cand am avut cea mai mare nevoie.
Subsemnata, adica Mihaela Goga aka “Le Gog” (porecla pt Franta) s-a implicat deasemenea in mai multe locuri, pe unde a stiut, dar si pe unde nu a stiut (Teatru, Dans, Multimedia).
Pe langa repetitii organizatorii au avut grija de noi pregatindu-ne tot felul de excursii, activitati sportive si multe alte surprize iar serile internationale au fost deasemenea reusite.
Deci pot sa afirm si cred ca pot sa o fac in numele tuturor, ca intr-adevar TEATRUL si ARTA nu au frontiere si ca astfel am ajuns sa participam in Franta la un proiect ce ne-a imbogatit si ne-a ajutat sa ne rupem de cotidian si sa intram in aceasta lume.
A.C.T.O.R. 