Yes For Evs | Training Course for development of good quality in EVS projects

In perioada 8-14 august 2016 am participat la cursul de formare „Yes For Evs” in Leszno, un oras din vestul Poloniei. Scopul acestui curs era de a imbunatati calitatea proiectelor realizate de catre partenerii din proiect, de a creste volumul implementerilor la o calitate superioara, stabilirea unor parteneriate, exemplificarea unor idei de bune practici si experiente legate de voluntariat european, generand noi idei de proiecte si dezvoltarea unor solutii comune, precum si punerea in aplicare a proiectelor internationale intr-un mediu intercultural si cresterea nivelului de informare in domeniul educatiei nonformale (ca un instrument de integrare interculturala si ca forma de educatie a tinerilor – supliment al educatiei formale).

IMG_20160813_150639

Obiectvele acestui curs au fost : impartasirea unor provocari in activitatea de pregatire si de sprijin  a voluntarilor SEV; impartasiea unor bune practici in formarea si sprijinul voluntarilor SEV; elaborarea unui ghid pentru lucratorii din asociotii de tineret si pentru cei implicati in gaduirea si coordonarea voluntarilor SEV; cunoastera si realizarea unor parteneriate cu organiatiile active in proiectele SEV.

20160814_113300

In prima zi am facut jocuri de cunoastere. Intrucat eram 30 de participanti, a trebuit sa facem mai multe, apoi am prezentat fricile, asteptarile si ce putem oferi in acest proiect.  Oraganizatorii seminarului ne-au provocat sa descoperim orasul prin intermediul unui „treasure hunt”: ne-am impartit in 5 echipe si a trebuit sa gasim niste indicii (cel mai iefin supermarket, posta, cea mai veche cladire etc). Seara s-a organizat activitatea interculturala unde Romania a fost foarte bine reprezentata, alaturi de 2 membri ai Support 4 Youth Development, iar  participantii au apreciat dulciurile cu rom, palinca, branza, toata mancarea, dar si materialele promotionale cu tara noastra.

In zilele urmatoare am lucrat in grupuri mai mici, avand de creat cate o organizatie ce vrea sa gazduiasca voluntari SEV si am simulat interviul unui voluntar ce isi doreste sa vina, dupa care s-a discutat despre obstacolele intampinate, dar si despre punctele pozitive si negative. Aceasta activitate a fost urmata de o conferinta de presa cu volutarii SEV ai organizatiei CAT (organizatia ce ne-a gazduit in Polonia) si o vizita la scoala unde se desfasoara treaba voluntarilor  acestei organizatii pe perioada verii, unde toti participantii s-au jucat cu cei mici si au facut baloane de sapun.

Vineri, 12 august, a avut loc un fel de targ al ONG-urilor participante: fiecare trebuia sa isi prezinte asociatia de la care venea si, unde a fost cazul, s-au realizat contracte de parteneriat ce urmeaza a fi concretizate in proiecte. Acesta zi a fost incheiata cu o reprezentatie publica (flashmob) in care fiecare grup trebuia sa prezinte ceva; majoritatea a decis sa demonstreze cate un dans in care sa ii includa si pe localnicii orasului Leszno.

Experienta in aceasta tara nu s-a incheiat inainte de a lua parte la o nunta poloneza, organiata de CAT, special pentru cei prezenti. Astfel, am luat parte la foarte multe obiceiuri si traditii ale acestei tari, ceea ce mi s-a parut foarte interesant.

In concluzie, m-am bucurat ca am participat la acest curs de formare. Mi-a placut foarte mult ce am facut in prima zi (treasure hunt), apreciez foarte mult efortul de a organiza seara poloneza (nunta poloneza) si, de asemenea, mi-a facut placere sa vad unde isi desfasoara voluntarii SEV activitatile. In acelasi timp, apreciez si faptul ca am cunoscut oameni de la diferite organizatii din Europa si am aflat ca sunt doritori de SEV in organizatia noastra.


Between 8th  to 14th of August 2016  I attended the training course “Yes For Evs ” in Leszno, a city in Western Poland. The aim of this training course was to improve the quality of the projects that’s been realized by the project partners, increasing the amount of high-quality execution, increasing the amount and establishing partnerships, exchange of good practices and experiences related to European volunteering, generating new project ideas and developping joint solutions and share the problems and doubts in the implementation of international projects intranscultural environment and increase the level of information in methods of non-formal education (as a tool to build intercultural integration, intercultural dialogue and as a form of education of youth that supplements formal education).

IMG_20160809_191444

The objectives of this course were: to share common challenges within EVS volunteers preparation and support; to share best practices in EVS volunteers’s training and support; to develop a set of guidelines for youth workers involved in EVS volunteers hosting and coordination; to meet partners and potential partners active in EVS projects and build future partnerships.
On the first day we did some name games and because we were 30 participants,  we had to do more , then we presented the fears , expectations and what we can offer to this project. The organizers of the seminar have challenged us to discover the city through a ” treasure hunt ”  so we divided into 5 teams and we had to find some clues (the cheapest supermarket, post office, the oldest building etc ). In the evening we organized the intercultural evening, where Romania was well represented , alongside members of Support 4 Youth Development. The participants appreciated the sweets with rum , palinca , cheese, the entire food  and promotional materials of our country.

In the coming days we worked in small groups , having created an organization that wants to host EVS volunteers and we simulated interviewing a volunteer who wants to come , then discussed the obstacles encountered and about the positive points and negative . This activity was followed by a press conference with EVS volunteers of the  CAT Organization ( the organization that we hosted in Poland ) and a visit to the school where volunteers do their work during the summer, where all participants have played with the children and made bubbles.

On Friday, 12th of August , there was a kind of NGO fair : each participant had to present their association and , where it was the case, there were made some partnerships  that will be materialized in future projects. The day was concluded with a public representation ( flashmob ) and each group had to submit something ; the majority decided to demonstrate a dance that includes also Leszno’s city residents .

20160811_121205

The experience in this country was not completed before taking part in a Polish wedding, organized by CAT, especially for those present. So, I took part in many customs and traditions of this country, which I thought was very interesting. In conclusion, I was glad that I participated in this training. I liked very much what I did on the first day ( Treasure Hunt ), I really appreciate the effort to organize the Polish evening  (Polish Wedding ) and also gave me pleasure to see where EVS volunteers do their activities . At the same time, I appreciate the fact that I met people from different organizations in Europe and found that they are willing to do EVS in our organization.

EvsMOTIONS Training Course in Sajan, Serbia

In perioada 15-24 iulie am participat la trainingul „EvsMotions” ce a avut loc in Sajan, mic orasel din Serbia. Acest curs a fost destinat persoanelor care lucreaza cu voluntari SEV cu scopul de a le fructifica cunostitele despre cum sa sustina voluntarii in contextul emotional si eliberator de stres.

13707684_10209996594176064_6641813199407720317_n

Obiectivele cursului au fost: constientizarea mentorilor / tutorilor / facilitatorilor de propriile emotii greu de gestionat ce apar in timpul lucrului cu voluntari SEV, cu oportunitati reduse ; sa invete modalitati de autoevalure si sa dezvolte competente emotionale proprii; sa introduca  conceptul de inteligenta emotionala si relevanta acestuia pentru  dezvoltarea personala si profesionala; sa dezvolte si sa integreze competentele L2L dintr -o perspectiva emotionala

in lucrul cu voluntari SEV;  dezvoltarea conștiinței de sine în ceea ce privește propriile limite , caracterul și personalitatea si impactul asupra procesului de mentorat voluntari SEV.

Astfel, trainerii Suzana Krstic, Diego Marin si Marko Pejovic au rezervat urmatoarele zile pentru a explora cele 4 emotii principale: frică, furie, tristete si fericire, avand o zi libera intre ultimele doua. Inainte de aceasta, fiecare a primit un „prieten foarte bun” care trebuia sa ii fie alaturi celuilalt in toate momentele.

20160720_191223

Analizarea in amanunt a acestor emotii a fost urmata de invatarea unor tehnici de comunicare, cum sa fim ascultatori, observatori si povestitori si ce implica acestea, cum sa fim empatici si cum sa dam un feedback (sa vorbim concret despre cele intamplate, sa spunem ce ne-a placut, ce ne-ar placea sa fie imbunatatit si ce recomandari avem). De asemenea am invatat si despe „I-speech” si ce presupune aceasta metoda: trebuie sa vorbim concret despre cele intamplate (When I see/ hear… ), sa spunem ceea ce simtim (I feel… ), sa precizam nevoile (I have a need of… ) si sa spunem ce ne dorim cu adevarat in final (I would like…).

13775948_10153678032411319_4146595052505942102_n

In ultima zi, dupa ce am analizat ce nu am inteles, la ce mai avem nevoie de practica si la ce am dobandit cunostintele corespunzatoare, fiecare a trebuit sa isi aleaga un atelier conform propriilor dorinte si nevoi.

Dupa evaluarea cursului in care fiecare trebuia sa spuna ce a invatat in aceasta perioada, ce notiuni ia acasa si ce transmite grupului, s-a organizat o petrecere de bun ramas.

Consider ca in urma acestui training organiat de Vele Georgiev (Culture Goes Europe) si Aleksej Stepanov (Culture Goes Europe) am invatat cum sa constientizez  anumite emotii si cum le pot identifica, am invatat foarte multe jocuri de cunoastere si energizante, dar si jocuri de incredere, am inteles importanta I-spech-ului si sper sa il pot pune in practica si am invatat cum sa acord un feedback. Chiar mi-a placut tare mult sa iau parte la aceasta activitate.

20160722_133015


Between 15th to 24th of July I have participated in the training “EvsMotions” that took place in Sajan, small town in Serbia. This course activity is designed for staff (mentors/tutors/facilitator) from partner organizations who will be directly working with the EVS volunteers for more skills and knowledge how to give support EVS volunteers in a context of emotional management and stress relief.

The course objectives were:  to empower mentors/tutors/facilitators to be aware of their own difficult-to-handle fillings that arise during their work with EVS volunteers with fewer opportunities; to learn ways to self-assess and develop own emotional competencies; to introduce the concept of emotional intelligence and its relevance for professional and

personal development; to develop and to integrate the L2L competences from a perspective of emotional management in the work with EVS volunteers; to develop the self-awareness regarding his/her own limits, character & personality and its impact on the EVS mentoring/facilitating process and learning preferences.

So, trainers Suzana Krstic, Diego Marin and Marko Pejovic have reserved the four next days to explore the four main emotions: fear, anger, sadness and joy, with a day off between the last two. Before this, each received a “best friend” that he had to be with and develop conversations about a topic given in all moments.

13707657_10153682386576319_440925155421047113_n

Analyzing in detail these emotions was followed by learning new communication techniques, how to be a listener, an observer and a speaker, how to be empathetic and how to give feedback (talk specifically about what happened, say what we liked, we would love to be improved and what recommendations  we have). I also learned about “I-speech” and this method implies: we have to talk specifically about what happened (When I see / Hear …), say what we feel (I feel …), to mention our needs (I have a need of …) and say what we really want in the end (I would like …).

On the last day, after we analyzed what we did not understand and what we need to practice, each had to choose a workshop according to their desires and needs.

20160721_141545
After evaluating the course in which each had to say what he learned during this period, what notions are we taking home and share something with the group, we organized a farewell party .

I believe that after this training organized by Vele Georgiev ( Culture Goes Europe) and Aleksej Stepanov ( Culture Goes Europe) I learned how to be aware of certain emotions and how I can identify them , I learned many energizers and trust games, I realized  „I spech ‘s” importace and I hope I will put it into practice and I learned how to give feedback. I really liked very much to taking part in this training course. (Alina Elena Cojocariu, România)

13692615_10153682169816319_9134213023109995750_n

YiA4SDG Training | Codlea, România | 2-9th of July | Poetry

“A special day with wonderful people”

Under magnificent hills, big black church,
She was getting the feels and a story to search;
We met a group of kids from the south,
Though the older generation had some doubt;
Should I really go and talk with them for the hour?
Even if some of them are open and some of them are sour;
Boys were easier than girls,
But still you feel like energy grows;
There was a guy that didn’t use words,
But his silence was as free as the birds;
Join us and get on the SDGs track,
If you smile, you get a smile back;
Police might even tangle in suspicion,
But what is education without a little ambition?
We connected with people real quick,
And changed their lives with just one click!

Written by Nok, Parin, Anna, Spela, Erika, Ioana
8th July 2016, Codlea, Romania

A.C.T.O.R., liceenii și concursul național Euroscola 2016

“Biroul de Informare al Parlamentului European în România (BIPE), în parteneriat cu Ministerul Educaţiei Naţionale și Cercetării Științifice (MENCȘ), lansează cea de a IX-a ediție a concursului național pentru licee, EUROSCOLA 2016.

Uniunea Europeană se confruntă cu o criză a refugiaților și umanitară excepțională: sute de mii de oameni fug din țara lor, victime ale războiului, sărăciei și traficanților, pentru promisiunea unei vieți mai bune într-o Europă care se întemeiază pe valorile respectării demnităţii umane, a libertăţii, democraţiei, egalităţii, statului de drept, precum şi pe respectarea drepturilor omului, inclusiv a drepturilor persoanelor care aparţin minorităţilor.

Gestionarea eficace a migraţiei constituie o provocare pe termen lung la care construcția europeană, caracterizată prin stat de drept, democrație, pluralism, nediscriminare, toleranţă, justiţie, solidaritate şi egalitate între femei şi bărbaţi,  trebuie să răspundă prin acţiuni pe mai multe planuri, astfel încât fenomenul migraţiei să fie abordat sub toate aspectele sale: stabilitatea economică şi politică, drepturile omului, securitatea, gestionarea crizelor, precum şi aspectele umanitare şi cele legate de dezvoltare şi de mobilitate.

Elevii sunt invitați să conceapă,  pornind de la o idee originală, scenariul unei scurte piese de teatru (scenetă), cu durata de 10 minute, pe o temă legată de criza refugiaților. Ei își vor asuma diferite roluri (scenariști, regizori, actori, costumieri, operatori etc.) pentru crearea scenariului, punerea în scenă a piesei de teatru cu includerea unor metode creative (muzică, dans, proiecții etc.) și filmarea punerii în scenă. Piesa de teatru va fi prezentată în public, în cadrul școlii sau într-un cadru mai larg.

Proiectul va avea următoarele obiective:

– o mai bună cunoaştere a Uniunii Europene și a valorilor pe care se întemeiază aceasta;
– creșterea gradului de conștientizare și responsabilizare a elevilor cu privire la contextul social, economic și politic european contemporan;
– dezvoltarea abilităţilor de comunicare ale elevilor și abilităților de lucru în echipă la elevi;
– dezvoltarea abilităților creative ale elevilor;
– realizarea și filmarea unei scurte piese de teatru (scenete)  care să evidențieze creativitatea elevilor și înțelegerea contextului propus pentru tema dată.” – material preluat de pe europarl.ro


Sotirescu Eliza, alături de Eugenia Barbu, pregătesc un grup de elevi care să participe la această competiție. Alegerea “candidaților” în rolul de scenariști nu a fost deloc ușoară, întrucât au întâlnit numeroși tineri creativi, inteligenți și dornici de a concepe. Pentru o selecție mai “la rece”, elevii au trecut printr-o probă pentru care au trebuit să scrie o scurtă poveste în care să se pună în situația de a-și părăsi căminul și de a se stabili în “Țara oamenilor de _____ “, “statutul” poporului ales fiind strict la alegerea lor. După citiri și răscitiri, am anunțat topul câștigătorilor, alături de câteva mențiuni pentru anumite aspecte nemaiîntâlnite în alte povești. Mai jos puteți găsi fragmente din textele creative ale tinerilor participanți. 

 

“Țara oamenilor de fier este văzută de oamenii din afara ei ca o fortăreață, un castel medieval în care locuiesc cavaleri în armuri strălucitoare pentru care onoarea este cel mai valoros lucru, iar cu onoare vine onestitate, punctualitate şi justiție. De când sunt mic am tot auzit despre măreția fortăreței oamenilor de fier, aşa că am decis să văd cu ochii mei cum este viața în acest loc. Nu mult a trecut până când dorința mea arzătoare m-a adus la marginea fortăreței. Până si granița lor cu țara oamenilor veseli se ridica la nivelul aşteptărilor mele, fiind de fapt un lung zid ce se întindea de la un capăt la celălalt al țării. Era atât de înalt încât te chinuiai să îi vezi vârful, iar pentru a spera măcar să găseşti un punct de intrare trebuia să pierzi cel puțin câteva zile pentru că vedeți voi, pe lângă onestitate şi punctualitate, ei mai sunt cunoscuți şi pentru creativitate. O creativitate ieşită din comun pentru că singurul mod în care ei considerau un lucru creativ, era dacă acel lucru avea un scop practic la care să fie cel mai bun. Norocul meu a fost enorm, aşa că am reuşit să intru în acest castel în mai puțin de 2 zile. Primul pas făcut după trecerea zidului a fost unul ce mi-a luat respirația. Oamenii erau organizați, nu existau acele grămezi de pietnoi ce strabat de obicei asfaltul fierbinte, ci aceştia aveau diferite opțiuni de călătorie, aryitectura nu era clasică, ci eficientă, concentrată pe clădiri construite eficient ce ocupă cât mai puțin spațiu. Acestea au fost primele lucruri care mi-au sărit în ochi, însă societatea lor era atât de evoluată, încât lucrurile acestea nu pot fi considerate nici vârful iceberg-ului ce era lumea lor. Nu era o lume plină de cavaleri, însă nici cu aceşti oameni nu a fost prea uşor. O societate ce a evoluat destul de mult cât să minimalizeze greşelile şi întârzierile către un procentaj foarte scăzut nu sportă producerea lor. Aşa că eu, emigrant venit din țara oamenilor leneşi, cum ne mai este spus, m-am confruntat cu foarte multe dificultăți, deoarece stilul meu de viață era complet opus stilului oamenilor ce locuiau acolo. Însă timpul trece, iar copilul ce venise din tărâmul lenei s-a transformat într-un mecanism ce lucra fără întârzieri, fără greşeli şi mai ales fără a se plânge de ceea ce face. Cu timpul am învățat ce înseamnă punctualitatea, apoi onestitate, apoi toate celelalte calități ale acestei utopii. Existau şi aspecte negative în țara aceasta, ca şi în toate celelalte, însă ei nu promovau aşa ceva, ci își promovau valorile, oamenii ce meritau atenția. Limba era una eficientă, ca restul lucrurilor din această țară, însă greu de învățat. De la cuvintele mele uşoare, pronunțate cu răbdare şi lipsite de viață am ajuns la discuții ce îți puneau la încercare atenția, deoarece dacă pierdeai două cuvinte era ca şi cum ai fi pierdut trei fraze din limba mea maternă. Un alt impediment a fost munca. Ei cred că aveau o altă definiție pentru ea deoarece nu era muncă în sine, ci un sistem complex de muncitori, aparate industriale şi foarte multă atenție. Pentru ei calitatea nu era mai importantă decât cantitatea, ci era singurul lucru care contează. Să poți vedea asemenea dăruire în tot ceea ce fac este ceva de care oricine s-ar bucura, pentru că până şi în ochii ultimului leneş a fi organizat este ceva apreciat. A fi acceptat aici este foarte greu, mai ales dacă vii dintr-un loc asemănător țării mele, însă schimbarea poate veni de la tine, iar cu schimbare vine şi progres. Țara nu s-a schimbat pentru a mă accepta, ci eu m-am schimbat pentru a fi acceptat.” (Penetrând o fortăreață de Robert Danciu)

EVS CAMP | Happy 20th EVS anniversary

Romanian National Agency with  the cooperation of Centrul de Voluntariat Cluj-Napoca organized this year the EVS Camp in occasion of 20th EVS anniversary and I got the chance to participate.

ACTOR_SELECTIE_PREDEAL_EVS_CAMP_ANTONIO_S_WORKSHOP_ht___25_.JPG

Summarizing I have to say that it was for me a nice opportunity to get involved in the Erasmus+ Romanian Community, National Agency Employees, other Coordinators, Mentors, Volunteers and Romanian youth; I have met old friends, volunteers that I knew in On Arrival Training, and I met new friend; it was a good experience to compare my EVS status and phases and I got the chance to improve my Romanian, that because almost all the Camp was spoken in Romanian. During the Camp there were different workshops, talks and discussions. I got a bit scared about life after EVS and so on, because most of the current Mentors, Coordinators or Youth workers had EVS experience and almost all of them were saying how difficult has been for them to get integrated after it. In the final day I also proposed a workshop, I have tested myself in leading and training, another time, a group of 24 participants, this time. I didn’t expect many participants to my workshop. May was the name to get them curious about. In fact “One thing leads to another” it’s totally no clear, but actually has a meaning that take shape during the workshop in itself. This workshop had the aim to share a method done by knowledge acquired from studies and experiences I have done, sharing in it thoughts and stimulating a kind of reflections about the drawing as tool and metaphor for everything. It consists in few exercises were participant are invited to draw in a non-formal way, they are invited to make “mistakes” using unusual techniques or ways to drawing. In the while they discover how drawing is something about you can laugh, have fun, socialize, chill and understand.

I’m really glad to have been in EVS Camp, I guess it will be important in my future life the big number and different kind of little experiences I had inside it. (written by Antonio Lionetti)

ACTOR_SELECTIE_PREDEAL_EVS_CAMP_ANTONIO_S_WORKSHOP_ht___59_.JPG

Seminarul de Evaluare Finală a luat sfârșit odată cu Programul “Aici Acolo” al anului școlar 2015-2016

În data de 9 iunie 2016, echipa A.C.T.O.R. a susținut, alături de profesorii implicați în Programul “Aici Acolo” al anului școlar 2015-2016, ultimul seminar de evaluare la Reprezentanța Comisiei Europene.

De această dată am predat ștafeta profesorilor care au avut oportunitatea de a-și exprima pe rând bucuriile, supărările sau sfaturile constructive vizavi de continuarea bunei desfășurări a acestui program educațional. Spre surprinderea noastră, am aflat, prin intermediul acestora, feedbackul dat de părinți care a răsunat mai puternic decât în orice alți ani și care au apreciat mai mult ca oricând Programul “Aici Acolo”, prin prisma impactului pe care lecțiile voluntarilor europeni le-au avut asupra copiilor lor. Am dezbătut, de asemenea, problemele inevitabile care și-au făcut apariția pe parcursul anului, am contribuit cu soluții pentru combaterea definitivă a acestora pe viitor, și am înțeles nevoia profesorilor de la școlile speciale de a oferi voluntarilor implicați pregătiri mai riguroase înspre a ști cum să reacționeze și să medieze anumite situații inedite.

Cu toate sugestiile de îmbunătățire, vorbele calde și voioșia seminarului, întâlnirea a fost totalizată într-o ceremonie de decernare a diplomelor profesorilor și s-a încheiat cu tăierea tradiționalului tort “Aici Acolo”. Până în ultimul moment, participanții la Seminarul de Evaluare Finală au creat atmosfera unui cerc închis și sigur, iar înăuntrul acestui cerc am putut cu toții discuta liber, fără constrângeri, ca între prieteni apropriați, cu un singur scop în comun, acela de a oferi generațiilor viitoare o educație desăvârșită de diversitatea interculturală.

SOHO European Training Course | Sheffield, Anglia | Andreea Ilie

 

   Intre 17-21 mai 2016 am participat la SOHO European Training Course în Sheffield, Anglia, alături de alte 25 de persoane reprezentând organizații din Bulgaria, Croația, Cipru, Estonia, Franța, Georgia, Germania, Lituania, Polonia, Federația Rusă, Spania, Turcia, Anglia și desigur Romania.

            Scopul proiectului a fost creșterea calității activităților în cadrul SEV prin dezvoltarea competențelor participanților-cheie implicați în sistemul de suport al voluntarului. Obiectivele specifice au fost: o înțelegere mai bună a SEV, îmbunătățirea abilităților de cooperare, reflectarea asupra rolurilor, responsabilităților și provocărilor, creșterea conștientizării dimensiunii de învățare în SEV, un suport de recunoaștere a învățării non-formale, furnizarea informațiilor up-to-date, cât și promovarea cooperării internaționale.

            În timpul cursului au fost analizate aspecte calitative ale SEV printr-o serie de activități care au cuprins exerciții de simulare, studii de caz și lucrul în echipe. Toate activitățile au fost precedate de jocuri energizante.

a1

            Cele două doamne trainer – Luisa Pagano și Monika Kėžaitė-Jakniūnienė s-au bazat pe instrumente non-formale și au reușit să ne prezinte subiectele într-un mod relaxat și cu zâmbetul pe buze. Deasemenea, dl Fergal Barr, cel ce s-a ocupat de organizare este o persoană foarte plăcută și amuzantă, dar și profesionistă.

            Programul s-a desfășurat în incinta hotelului NOVOTEL Sheffield Centre, mi s-a părut o locație ideală, fiind foarte aproape de gară și de centrul orașului. Deasemenea, condițiile au fost excelente, am fost cazați câte doi în camere, iar repartizarea a fost făcută astfel încât să putem să cunoaștem persoane din alte țări și culturi (în cazul meu, am avut ca și colegă de cameră o fată din Turcia, de religie musulmană).

            Programul a fost împărțit pe zile, iar în prima zi am avut surpriza sa fim însoțiți la o parte din activități de către două reprezentante ale agenției naționale din Anglia- dna Fumie Izaki și o colegă a ei. Ele ne-au făcut o scurtă prezentare a programului ERASMUS+, au participat alături de noi la câteva activități și am luat masa de prânz împreună.

            Cea mai interesantă activitate pentru mine a fost un exercițiu de „guiding”: am fost împarțiți în grupuri de câte trei și fiecare pe rând a fost cel legat la ochi, cel care îl ghida pe cel ce nu vede și cel care observa și își lua notițe despre cum se desfășoară activitatea de ghidare. Cel legat la ochi trebuia ghidat printre unele obstacole, pe scări, pe sub scane, trebuia sa atingă lucruri și sa își dea seama ce sunt, însă pentru fiecare etapă cerințele erau altele – prima dată nu aveam voie să vorbim, apoi aveam voie să vorbim doar în limba maternă, apoi aveam voie să vorbim în engleză, dar fără să îl atingem pe cel legat la ochi. Am făcut paralelă între acest exercițiu și procesul de învățare al unui voluntar SEV ajutat de mentor sau de coordonator.

a2.jpg

            O altă activitate care mi-a plăcut a fost un studiu de caz cu trei voluntari din țări diferite cu care a trebuit să facem niște interviuri ad-hoc via skype pornind de la scrisorile lor de intenție și sa îl alegem pe cel mai potrivit. Apoi cei trei voluntari au ajuns fiecare la HO în țări diferite și au participat la SEV, am aflat despre probleme lor și cum au reușit sa le depășească și am făcut câte un filmuleț scurt în care am prezentat fiecare din cele trei cazuri.

            Am avut, deasemenea, un „learning buddy” cu care am discutat despre ceea ce am învățat în fiecare zi.

            La seara multiculturală în care mâncarea și palinca românească au fost foarte apreciate, am făcut și o scurta prezentare a organizațiilor noastre, printr-un poster cu numele și sigla organizației, grupul ținta al activităților, experiența în SEV a organizației, principalele activități și datele de contact. Colegii au fost încântați și să învețe cum să facă trandafiri din șervețele în stil origami sau stil A.C.T.O.R.

 

a5.jpg

Ne-au fost prezentare niște instrumente foarte creative pe care le putem folosi cu voluntarii noștri (harta cunoașterii, cartonașe cu citate despre învățare pentru auto-evaluare, figurine de plastic cu animăluțe și personaje, mandala, o diagramă numita „roata SEV”, jurnalul voluntarului etc.).

a6

 

            Activitatea de formare a răspuns nevoilor mele de dezvoltare prin prisma faptului că acum am o viziune mai largă asupra programului ERASMUS+, asupra programului EVS și cred că am învățat multe lucruri care mă vor ajuta să fiu un mentor mai bun pentru voluntarii mei și să îi pot ghida mai ușor în procesul lor de învățare.

            Am cunoscut orașe noi și foarte interesante (Sheffield, Manchester, Chester – având posibilitatea să vin cu 3 zile înainte de începerea cursului), m-au impresionat britanicii prin amabilitate, accent, faptul că stau pe iarbă în centrul orașului și mănâncă un sandviș sau conversează, mi-au plăcut casele de caramidă, toate în același stil și același ton de culoare, neapărat cu grădina de flori în față, mi s-a părut interesant faptul că britanicii nu au probleme, au „issues” pe care le rezolvă rapid.

            În concluzie, mă bucur foarte mult că am fost selectată și că am putut participa la acest curs care mi-a lărgit orizontul cunoașterii în lumea SEV. (Andreea Ilie, mentor A.C.T.O.R.)

 

 


 

 

Between 17-21 May 2016 I took part în the project called SOHO European Training Course in Sheffield, UK, together with other 25 people representing organizations from Bulgaria, Croatia, Cyprus, Estonia, France, Georgia, Germany, Lithuania, Poland, Romania, Russian Federation, Spain, Turkey, United Kingdom and, of course, Romania.

The overall aim of the project was to increase the quality of EVS activities through development of competencies of key actors involved in the support system around the volunteer in EVS projects. The specific objectives were: a better understanding of EVS, to improve ability for cooperation, to reflect on roles, responsibilities and challenges, to raise awareness of the learning dimension in EVS, support recognition for non-formal learning, to provide up-to-date information and also to promote international cooperation.

During the course participants analysed quality aspects of EVS through a range of activities including simulation exercises, case studies and working groups. Before all the activities we had energising games.

a7

 

The two trainers – Mrs. Luisa Pagano and Mrs. Monika Kėžaitė-Jakniūnienė based their work on non-formal instruments and managed to present the subjects in a relaxed way and smiling. Also, Mr. Fergal Barr, the organizer, was a very pleasant and fun person, but also a professional.

The project took place in Novotel Sheffield Centre, it seemed like an ideal location, being close to the train station and also to the city centre. The conditions were great, we stayed two people in a room and the repartition was made so as we could meet people from other countries and cultures (in my case, my roommate was a muslim girl from Turkey).

The program was split on days, in the first day we had the surprise to be accompanied by two representatives of the National Agency in England – Mrs Fumie Izaki and a collegue of hers. They made a small presentation of ERASMUS+, they took part in some of the activities with us and we also had lunch together.

The most interesting activity for me was a “guiding” exercise: we were split in groups of three and each of us was in turns blindfolded, the guide of the blindfolded and the observer who had to take notes of the whole guiding activity. The blindfolded has to be guided through some obstacles, on stairs, under some chairs, he had to touch things and figure out what they were, but for each stage of the exercise, the rules were different: the first time we were not allowed to speak, then we were only allowed to speak in our mother tongues, and then we were allowed to speak in English, but touching the blindfolded was forbidden. We made a parallel between this exercise and the learning process of the EVS volunteer helped by his mentor or coordinator. (Andreea Ilie,  A.C.T.O.R. mentor)

a8