Un alt eveniment anual al A.C.T.O.R. este Festivalul Aici-Acolo. Organizat la Teatrul de Animație Țăndărică din București, constă într-o serie de spectacole de natură variată, realizate de școlile cu clase aparținând Programului Aici Acolo al A.C.T.O.R. , ale cărui direcții ne-au fost încredințate nouă, voluntarilor, împreună cu ajutorul profesorilor din clasele respective.
În cea de-a șaptea ediție, care a avut loc pe 9 mai 2017, Festivalul a conținut mai multe momente artistice care au avut drept scop celebrarea diversității culturale, în numele căreia România a putut să interacționeze cu țări precum Italia, Spania, Franța, Portugalia, Austria, Estonia și Lituania. În ziua respectivă, înainte de spectacol, echipa noastră a fost împărțită în două părți: prima pe scenă pentru a se îngriji de intermezzo și coregrafie, a doua în sală pentru a primi copiii și părinții. Această ultimă ocupație s-a bucurat de participarea și colaborarea amabilă a voluntarilor români fără de care am fi fost în mare dificultate (mulțumirile mele tare recunoscătoare).
Dar să ne întoarcem la Festival. După ceremonia de deschidere a președintelui asociației A.C.T.O.R., Eugenia Barbu, a început spectacolul, inaugurat de o clasă coordonată de colega mea din Estonia, Marija. Momentul meu a fost rezultatul unei colaborări comune cu colega mea italiancă Martina, alături de care am tratat performanța clasei IV A din Liceul Jean Monnet cu ajutorul profesorului neobosit și intens, Daniela Chindea. Munca noastră a constat dintr-o melodie formată din trei cântece italiene celebre selectate și organizate cu adăugarea mai multor momente coregrafice. Rezultatul? Imaginea câtorva dintre miile de fețe ale Italiei: Italia veseliei; Italia iubirii; Italia visului. Copiii au reușit să înțeleagă fiecare sfat, fiecare idee. Ei au lucrat și au studiat foarte mult și au dat ce-i mai bun în orice moment.
Ei au reușit să depășească obstacolul limbii napolitane în execuția piesei “Tu vuò fa l’americano”, au reușit să întruchipeze, să elibereze și să răspândească visul lui Domenico Modugno în executarea lui “Nel blu dipinto di blu” (Volare), ei au reușit să asimileze și să răspândească energia și dragostea în execuția lui “Ciao amore, ciao”, în timpul căruia un copil a jucat de asemenea rolul de solist. Judecând prin coruri și aplauze, cred că munca tuturor a fost recompensată. Sunt foarte fericit și încântat să dau copiilor un moment minunat de glorie. Mai mult, aceasta a fost pentru mine prima experiență ca “regizor” și, deși obositoare (este greu să gestionez mai mult de douăzeci de copii), m-a impresionat foarte mult.
Nicola Plancanica
Another annual event of the A.C.T.O.R. is the Festival Aici-Acolo. Performed at the Teatrul de Animatie Tandarica in Bucharest, it consists of a series of performances of various nature performed by class schools belonging to the A.C.T.O.R. circuit, whose directions were entrusted to us volunteers along with the help of the teachers of the respective classes.
Coming to its seventh edition, which took place on 9 May 2017, the Festival presented several artistic moments aimed at the incitement of cultural diversity, on behalf of which Romania was able to interact with countries such as Italy, Spain, France, Portugal, Austria, Estonia and Lithuania. On the fateful day, our team found itself divided into two parts: the first on the stage to care for intermezzo and choreography, the second in the hall to cure the welcome of children and parents. This last occupation saw once again the participation and helpful collaboration of Romanian volunteers without which we would have been in great difficulty (my most grateful thanks go to them).
But let’s go back to the Festival. After the opening ceremony of the president of the association A.C.T.O.R., Eugenia Barbu, the show began, inaugurated by a class coordinated by my Estonian colleague Marija. My performance was the result of a joint work with my Italian colleague Martina, together with we treated the performance of class IV A from Liceul Jean Monnet with the help of the tireless and intense teacher Daniela Chindea. Our work offered a medley consisting of three famous Italian songs scrupulously selected and staged with the addition of several choreographies. The result? The image of some of the thousand faces of Italy: Italy of the cheerfulness; Italy of the love; Italy of the dream. The children were able to understand each of our advice, our every idea. They worked and studied a lot and they put their hearts at all times.
They managed to overcome the obstacle of the Neapolitan language in the execution of the song Tu vuò fa l’americano, they managed to embody, release and spread the dream of Domenico Modugno in the execution of Nel blu dipinto di blu (Volare), they succeeded to assimilate and spread the energy and love in the execution of Ciao amore ciao, during which a child also played the role of soloist. Judging by choruses and applause, I believe that everyone’s work was repaid. I am very happy and excited to have given the children a small-great moment of glory. Moreover, this was for me the first experience as a ‘director’ that although tiring (it’s hard to manage more than twenty children), has impressed me very much.
Nicola Placanica
A.C.T.O.R. 