Community Animators Backpack, Poland, 28.11-05.12.2017, Erasmus+

Au participat Alna Hirit si Gherghina Costia

Artocolul este al Alinei24172363_1943510372332447_2134252939_n - Copy

Isi aminteste cineva de desenul animat polonez cu cainele ReksioE o farama placuta a copilariei mele de la inceputul anilor ’90 si, alaturi de serialul Arabela, reprezenta o conexiune fata de un loc despre care, la inceputul calatoriei de anul trecut, stiam in mare parte numai informatii politice.

Multumita A.C.T.O.R., la final de noiembrie 2017, am plecat la drum spre Leszno, Polonia, impreuna cu colega mea, Gherghina, pentru a participa la un curs ce isi propunea prezentarea si dobandirea unor instrumente utile dezvoltarii, sprijinirii comunitatii. Probabil ca suna destul de vag (toate informatiile primite initial ne-au tinut si pe noi putin pe varfuri pana am ajuns acolo) insa realizarea imediata a fost ca astfel de proiecte, desi par un efort mic, pot avea o mare greutate in contextul zilelor noastre.

24172650_1943510032332481_596130735_n - Copy

Noi suntem profesori educatori in invatamantul special. Pe langa asta, Gherghina se ocupa de ani de zile de proiecte extrascolare ce vin in sprijinul comunitatii din care scoala noastra face parte(Scoala Gimnaziala Speciala nr. 9, sector 5) iar eu sunt si psihoterapeut prin joc si dramaterapie. Pentru noi, obiectivele acestui proiect  au fost mai mult decat potrivite: invatarea de tehnici/metode de animatie, prezentarea de practici in lucrul cu comunitatea, imbunatatirea capacitatii de lucru cu colegii si tinerii, exersarea activitatii de promovare, comunicare a proiectelor comunitare si folosirea metodelor de animatie in scopul educatiei nonformale, educatiei incluzive.

24174467_10215508201244814_5703621133834725939_n

Sigur, informatiile de mai sus sunt foarte utile pentru a crea o imagine, dar, asa cum am simtit amandoua vorbind cu cei din jur despre acest proiect, toti doreau sa stie practic ce am facut si care sunt acele metode de animatie.

Asa ca, in Polonia, am avut reala oportunitatea sa vorbim sau sa invatam despre:

  1. Tara noastra (stereotipuri, calitati, slabiciuni) si alte tari (Polonia, Ungaria, Croatia, Germania, Bulgaria, Belgia, Anglia, Italia, Grecia). Am realizat cu mare usurinta cat de important este sa vorbesti cu ceilalti despre preocupari, griji, dorinte… A fost primul sentiment de comunitate pe care l-am avut in aceasta calatorie.
  2. Numeroase si minunate jocuri de grup. De la jocuri de atentie,comunicare, de miscare, senzoriale, pana la jocuri culturale care sunt in esenta bazate pe aceleasi reguli dar au variatii specifice locului din care provin.  Dau ca exemplu cunoscut , „Scaunele muzicale”,  pe care l-am jucat in cel putin 3 variante.
  3. Picturi pe fata, experimente chimice usoare si amuzante, dans, jocuri de masa, baloane de sapun imense, cat sa cuprinzi 2 oameni, acrobatii, flashmob-uri, toate prezentate in contextul utilitatii lor pentru comunicare, ridicarea unor semnale de alarma, constientizarea problemelor sociale si deschiderea cailor si oportunitatilor de rezolvarea problemelor (Ex: flashmob in cadrul unui eveniment public, animatie intr-o scoala speciala din Leszno).

Nu in ultimul rand, vreau sa vorbesc  despre aportul nostru. Pentru ca am reprezentat cu mandrie A.C.T.O.R., workshop-ul animat a fost despre origami si despre cum putem invata si/sau folosi origami pentru a realiza toate lucrurile despre care v-am scris mai sus. Asa ca, am creat o  poveste despre un baietel ce transforma un material magic(hartie origami) in gheare de vampir (evident, aluzie la mitul lui Dracula, ocazie cu care am si lamurit problema). Povestea a fost mai mult interpretata decat spusa, ceea ce a atras atentia si amuzamentul  tuturor si a facut ca etapele sa fie usor de retinut.  A fost un moment extraordinar,  dupa ce am agonizat saptamani intregi asupra povestii  si a dorintei de a trece bariera culturala. Povestile sunt treaba serioasa… Ca rezultat, am fost rugate sa mai tinem alte doua workshop-uri pe parcursul trainingului.

As putea sa mai scriu mult despre experienta noastra, despre prieteniile legate cu oameni atat de diferiti, despre rabdarea si profesionalismul organizatorilor, despre mancarea excelenta si locurile de poveste vazute dar o sa va las cu o concluzie si cateva poze. Adevarul este ca cea mai simpla metoda de „aducere impreuna” este aceea care relaxeaza, bucura, te intoarce la o vreme in care nu te gandeai la tot cu atat de multa seriozitate si care te pregateste, iti da motivatia si forta sa mergi mai departe, sa ai un impact, sa ajuti… Da, cu ANIMAtie…

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s