La training-ul nostru de vizibilitate filmată și scrisă ne-am delectat cu un exercițiu numit Exquisite Corpse, cu ajutorul căruia voluntarii noștri din proiectele implementate de A.C.T.O.R. de anul acesta – Here There, Vitamin T 16 – și-au exprimat, în versuri individuale, gândurile și experiențele trăite în București, în spitalele și centrele sociale unde fac animație clinică, iar nu în ultimul rând, experiența prezentării lecților în fața copiilor din școlile și grădinițele partenere.
Regulile jocului propus au fost destul de simple: Fiecare participant scrie pe rând un vers pe subiectul ales (București, Spitale, Lecții), ceilalți neavând posibilitatea să vadă ceea ce s-a scris înaintea lor. Versurile se acoperă de fiecare dată, iar la final vom avea o poezie întreagă, ce poate sau nu să aibă rimă… Motivul pentru care am ales acest exercițiu pentru partea de instruire în scrierea de articole este pentru a obține o demonstrație a faptului că fiecare dintre voluntari poate avea o opinie identică, asemănătoare sau complet diferită în comparație cu un altul, însă felul în care se exprimă este unic și le aparține în totalitate, fiind încurajați să-și povestească prin mai multe metode de scriere experiențele pe care le-au avut și pe care le vor avea în timpul stagiului SEV în București. De asemenea, expercițiul poate fi considerat și un alt mod de evaluare, poezia și procesul ei de scriere (foarte spontan, o dictare automată a minții – fără filtrarea gândurilor) poate să arate aspecte pe care până acum le-am trecut cu vederea, detalii care în alt context nu ar fi menționate ș.a.
The green trees make Bucharest more beautiful,
Grey buildings and crowded buses that never come in time,
It looks similar and different at the same time,
Colorful trees on the sad and grey sidewalk
For every leaf followed, a tree dies –
Red traffic light blinking – and i miss the turn
It makes me feel like home even if it’s not Rome.
I like to see the smiles on the children
Paint and colors everywhere
Sometimes good, sometimes bad, up and down,
Colorful smiles appear when the pain is present
And that child running got hurt –
White shadows with fake smiles occupy my sitting spot,
To be useful to who suffers.
After the lessons I am proud of me –
Happy kids and hundred hugs –
Brain is blocked,
Imagine you’re a wild child: play, dance and be curious.
The power to not be like them,
Two sleepless nights – I still forget to laugh,
Waiting for children’s smiling faces.
A.C.T.O.R. 