A.C.T.O.R., liceenii și concursul național Euroscola 2016

“Biroul de Informare al Parlamentului European în România (BIPE), în parteneriat cu Ministerul Educaţiei Naţionale și Cercetării Științifice (MENCȘ), lansează cea de a IX-a ediție a concursului național pentru licee, EUROSCOLA 2016.

Uniunea Europeană se confruntă cu o criză a refugiaților și umanitară excepțională: sute de mii de oameni fug din țara lor, victime ale războiului, sărăciei și traficanților, pentru promisiunea unei vieți mai bune într-o Europă care se întemeiază pe valorile respectării demnităţii umane, a libertăţii, democraţiei, egalităţii, statului de drept, precum şi pe respectarea drepturilor omului, inclusiv a drepturilor persoanelor care aparţin minorităţilor.

Gestionarea eficace a migraţiei constituie o provocare pe termen lung la care construcția europeană, caracterizată prin stat de drept, democrație, pluralism, nediscriminare, toleranţă, justiţie, solidaritate şi egalitate între femei şi bărbaţi,  trebuie să răspundă prin acţiuni pe mai multe planuri, astfel încât fenomenul migraţiei să fie abordat sub toate aspectele sale: stabilitatea economică şi politică, drepturile omului, securitatea, gestionarea crizelor, precum şi aspectele umanitare şi cele legate de dezvoltare şi de mobilitate.

Elevii sunt invitați să conceapă,  pornind de la o idee originală, scenariul unei scurte piese de teatru (scenetă), cu durata de 10 minute, pe o temă legată de criza refugiaților. Ei își vor asuma diferite roluri (scenariști, regizori, actori, costumieri, operatori etc.) pentru crearea scenariului, punerea în scenă a piesei de teatru cu includerea unor metode creative (muzică, dans, proiecții etc.) și filmarea punerii în scenă. Piesa de teatru va fi prezentată în public, în cadrul școlii sau într-un cadru mai larg.

Proiectul va avea următoarele obiective:

– o mai bună cunoaştere a Uniunii Europene și a valorilor pe care se întemeiază aceasta;
– creșterea gradului de conștientizare și responsabilizare a elevilor cu privire la contextul social, economic și politic european contemporan;
– dezvoltarea abilităţilor de comunicare ale elevilor și abilităților de lucru în echipă la elevi;
– dezvoltarea abilităților creative ale elevilor;
– realizarea și filmarea unei scurte piese de teatru (scenete)  care să evidențieze creativitatea elevilor și înțelegerea contextului propus pentru tema dată.” – material preluat de pe europarl.ro


Sotirescu Eliza, alături de Eugenia Barbu, pregătesc un grup de elevi care să participe la această competiție. Alegerea “candidaților” în rolul de scenariști nu a fost deloc ușoară, întrucât au întâlnit numeroși tineri creativi, inteligenți și dornici de a concepe. Pentru o selecție mai “la rece”, elevii au trecut printr-o probă pentru care au trebuit să scrie o scurtă poveste în care să se pună în situația de a-și părăsi căminul și de a se stabili în “Țara oamenilor de _____ “, “statutul” poporului ales fiind strict la alegerea lor. După citiri și răscitiri, am anunțat topul câștigătorilor, alături de câteva mențiuni pentru anumite aspecte nemaiîntâlnite în alte povești. Mai jos puteți găsi fragmente din textele creative ale tinerilor participanți. 

“Țara oamenilor de fier este văzută de oamenii din afara ei ca o fortăreață, un castel medieval în care locuiesc cavaleri în armuri strălucitoare pentru care onoarea este cel mai valoros lucru, iar cu onoare vine onestitate, punctualitate şi justiție. De când sunt mic am tot auzit despre măreția fortăreței oamenilor de fier, aşa că am decis să văd cu ochii mei cum este viața în acest loc. Nu mult a trecut până când dorința mea arzătoare m-a adus la marginea fortăreței. Până si granița lor cu țara oamenilor veseli se ridica la nivelul aşteptărilor mele, fiind de fapt un lung zid ce se întindea de la un capăt la celălalt al țării. Era atât de înalt încât te chinuiai să îi vezi vârful, iar pentru a spera măcar să găseşti un punct de intrare trebuia să pierzi cel puțin câteva zile pentru că vedeți voi, pe lângă onestitate şi punctualitate, ei mai sunt cunoscuți şi pentru creativitate. O creativitate ieşită din comun pentru că singurul mod în care ei considerau un lucru creativ, era dacă acel lucru avea un scop practic la care să fie cel mai bun. Norocul meu a fost enorm, aşa că am reuşit să intru în acest castel în mai puțin de 2 zile. Primul pas făcut după trecerea zidului a fost unul ce mi-a luat respirația. Oamenii erau organizați, nu existau acele grămezi de pietnoi ce strabat de obicei asfaltul fierbinte, ci aceştia aveau diferite opțiuni de călătorie, aryitectura nu era clasică, ci eficientă, concentrată pe clădiri construite eficient ce ocupă cât mai puțin spațiu. Acestea au fost primele lucruri care mi-au sărit în ochi, însă societatea lor era atât de evoluată, încât lucrurile acestea nu pot fi considerate nici vârful iceberg-ului ce era lumea lor. Nu era o lume plină de cavaleri, însă nici cu aceşti oameni nu a fost prea uşor. O societate ce a evoluat destul de mult cât să minimalizeze greşelile şi întârzierile către un procentaj foarte scăzut nu sportă producerea lor. Aşa că eu, emigrant venit din țara oamenilor leneşi, cum ne mai este spus, m-am confruntat cu foarte multe dificultăți, deoarece stilul meu de viață era complet opus stilului oamenilor ce locuiau acolo. Însă timpul trece, iar copilul ce venise din tărâmul lenei s-a transformat într-un mecanism ce lucra fără întârzieri, fără greşeli şi mai ales fără a se plânge de ceea ce face. Cu timpul am învățat ce înseamnă punctualitatea, apoi onestitate, apoi toate celelalte calități ale acestei utopii. Existau şi aspecte negative în țara aceasta, ca şi în toate celelalte, însă ei nu promovau aşa ceva, ci își promovau valorile, oamenii ce meritau atenția. Limba era una eficientă, ca restul lucrurilor din această țară, însă greu de învățat. De la cuvintele mele uşoare, pronunțate cu răbdare şi lipsite de viață am ajuns la discuții ce îți puneau la încercare atenția, deoarece dacă pierdeai două cuvinte era ca şi cum ai fi pierdut trei fraze din limba mea maternă. Un alt impediment a fost munca. Ei cred că aveau o altă definiție pentru ea deoarece nu era muncă în sine, ci un sistem complex de muncitori, aparate industriale şi foarte multă atenție. Pentru ei calitatea nu era mai importantă decât cantitatea, ci era singurul lucru care contează. Să poți vedea asemenea dăruire în tot ceea ce fac este ceva de care oricine s-ar bucura, pentru că până şi în ochii ultimului leneş a fi organizat este ceva apreciat. A fi acceptat aici este foarte greu, mai ales dacă vii dintr-un loc asemănător țării mele, însă schimbarea poate veni de la tine, iar cu schimbare vine şi progres. Țara nu s-a schimbat pentru a mă accepta, ci eu m-am schimbat pentru a fi acceptat.” (Penetrând o fortăreață de Robert Danciu)

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s