The New European Citizens | Cum a fost în Albania

Ce mi-a plăcut cel mai mult la întâlnirea “The New European Citizens” din Albania a fost însuși subiectul și anume: euro-scepticismul.

Înainte de a pleca spre acest seminar, fiecare echipă participantă a trebuit să se documenteze pe subiectul respectiv în contextul vocilor oamenilor din țara noastră. Pentru români, găsirea efectivă a persoanelor pe care să le putem include în interviul nostru pe euro-scepticism a fost cel puțin dificilă, poate mai mult datorită recunoștinței pe care o exprimă populația față de Uniunea Europeană și față de drepturile și oportunitățile care vin odată cu ea. Am putea spune cu ușurință că defapt, principalul scop al acestei documentări pe care a trebuit să o facem alături de filmulețul de prezentare a devenit acela de a privi îndeaproape la ceva ce pare la prima vedere o Uniune ideală și de a încerca să observăm și să înțelegem imperfecțiunile cu care ar putea să se prezinte.

13324034_1182485558452981_1043524684_o.jpg

În timpul acestor întâlniri și dezbateri am înțeles inevitabil poziția noastră în euro-scepticism în comparație cu situația din alte țări, din felul în care au fost prezentate de reprezentanții lor. Din reacțiile publicului în timpul interviului prezentat de noi am avut șansa de a observa unele aspecte care ar putea să fie doar un punct mic și roșiatic pe radarul euro-scepticismului, dar pentru echipa din România au avut o mare însemnătate; de exemplu, reprezentanți din Spania, Italia, Lituania și Grecia au rezonat mult cu părerile exprimate de oamenii care au fost intervievați, în timp ce echipa britanică nu a înțeles sau nu a luat în serios motivele pentru care acele persoane ar putea fi sceptice în privința Uniunii Europene. Am învățat foarte mult din acest contrast, deoarece am devenit conștienți față de diferențele între anumite părți ale Europei și am înțeles faptul că poziția noastră economică se poate reflecta nu numai în rutina zilnică, dar și în ceea ce ne definește, în identitatea noastră națională, în vocea unanimă, în credințele noastre și mult mai mult de atât.

O experiență la fel de interesantă a fost aceea în care am descoperit prin intermediul oamenilor potriviți, politicieni sau ambasadori, poziția pe care o are Albania în acest moment față de U.E. Au ridicat anumite semne de întrebare, și-au exprimat temerile pe care le au în privința aderării la Uniunea Europeană, am înțeles situația refugiaților, îngrijorările care vin odată cu deschiderea granițelor și mișcarea imigranților, dar de asemenea problema că Albania ar putea să-și piardă treptat identitatea națională. În acest sens, Lucia Cuciarelli (Ambasada Italiei în Albania) a ținut o prezentare foarte activă și energică a unui program implementat de dânsa care se concentrează pe menținerea și promovarea valorilor culturii albaneze prin intermediul bucătăriei locale. Îmi voi aminti pentru multă vreme ideea care a stârnit inspirația pentru înființarea acestui proiect, și anume faptul că al doilea lucru pe care cineva îl întreabă când vizitează o țară străină este “Ce ai de mâncare pe aici?”.

Cu toate că programul a fost destul de strâns, am reușit să socializăm puțin cu celelalte echipe. Coordonatoarea noastră de grup a avut minunata idee să aducă de acasă jocul de cărți “Jungle Speed”; a fost o modalitate ușoară de a începe o interacțiune cu reprezentanții țărilor. Participanții au pornit discuții de cele mai multe ori pe subiectul desemnat și au pornit dezbateri interesante. Atitudinea organizatorilor albanezi a ajutat enorm la crearea unei atmosfere relaxate și confortabile. Acomodarea a fost extraordinară. Hotelul era chiar pe malul mării, mâncarea a fost foarte bună și am avut ocazia să ne delectăm și cu câteva deserturi albaneze. Din păcate, în cele trei zile nu am avut timp să mâncăm la localurile dimprejur, așa că nu ne-am putut face o opinie solidă asupra gastronomiei.

Albania pare un loc cu mult potențial, în special capitala Tirana: are muntele Dajti aproape și Marea Adriatică și mai aproape. Orașul este destul de modern și frumos, cu toate că nu am vizitat obiectivele turistice. Am avut totuși șansa de a ne plimba în unul dintre parcuri (Parku i Madh Kodrat e Liqenit).

Per total, întâlnirea din Albania a fost foarte interesantă ca experiență, iar cu această ocazie, multe din gândurile mele față de Uniunea Europeană au fost lămurite. Am avut acces la multe informații venite din punctul de vedere al fiecărei țări participante pe subiectul euro-scepticismului. Consider că am învățat cum să fim recunoscători pentru ceea ce avem și în același timp să ne apropiem de conceptul care stă la baza Uniunii Europene, să vedem părțile care nu sunt atât de bune spre a putea începe să lucrăm pe a le repara, pentru a putea ajunge la un sistem de valori ce ar putea deveni într-o bună zi lipsit de imperfecțiuni. Sunt bucuroasă că am participat la acest seminar și aștept cu nerăbdare următoare întâlnire care va avea loc în România.


What I liked most about the Transnational Meeting in Albania was the topic: euro-skepticism.

Before the actual meeting, every team had to study on the subject in contrast with the voices of their own country. For the Romanian team, finding the right people to include in our research on euro-skepticism was reasonably difficult, due to the amount of gratitude the population is expressing towards the European Union and the rights and opportunities it promotes. We could easily say that the main goal of this research we made and the presentation movie we created became a task into looking closely to something that at first sight seems to be an idealistic European Union, and try to notice and understand the flaws it came along with.

During these meetings and debates we inevitably understood our “euro-skeptical position” in comparison with the situations of other countries as well, as they were pointed out by their reprezentatives. By the reactions of the participants to our research inteviews we had the chance to observe some aspects and feedback that might seem a small blimp on the euro-skeptical radar, but for us, the Romanian team, it was meaningful; for example, the Spanish, Italian, Lithuanian and Greek representatives strongly related to the opinions of the Romanian people we caught on camera, while the British team did not understand and did not take in all seriousness the reasons of those people being skeptical towards the E.U. I for one had learned a lot from this moment alone because it made me more aware of the differences between various parts of Europe and that our economical position could reflect not only on our daily routine, but also in what defines us, in our identity as an unanimous voice, in our beliefs and so much more.

An equally interesting experience was learning from the right people, the politicians, the ambasadors, the position Albania has right now regarding the European Union. They raised questions and expressed their fears towards entering the E.U, I understood the refugee situation, the concerns that came along with the free borders and the movement of immigrants, but also the problem of whether Albania is going to step by step, little by little, begin to lose its cultural identity once entering the European Union. In that sense, Lucia Cucciarelli (Embassy of Italy) held a very interesting and lively presentation on a program she had implemented that focuses on mantaining and promoting the values of Albanian culture through local cousine. I will probably remember for a while her inspirational idea that lead her to implement this project which included the fact that the second thing a person asks when visiting another country is “What have you got to eat around here?”

13282917_1182486365119567_2137484809_o

Although the schedule was tight, we managed to socialize a little bit with the other teams. Our group coordinator had the wonderful idea to bring the „Jungle Speed” game and in this way it was easier to interact with people from other countries. The people participating here were, most of the times, on topic and sometimes we had very interesting debates. The attitude of the Albanian organizer helped in creating a relaxed and comfortable atmosphere. The accomodation was extremely nice. The hotel was by the sea and my room had sea view and pool view, which was really great. The food was also good, especially the Albanian desserts. Unfortunatly we didn’t eat among the locals and we were unable to make an opinion on the social part of this country. 

In my opinion, Albania is a place with great potential, Tirana even more: it has the Dajti Mountain close and the Adriatic Sea even closer. The capital seems modern and nice, even though there aren’t a lot of touristic objectives. We had the chance to take a walk in one of their parks (Parku i Madh Kodrat e Liqenit) and it was an interesting experience for us ( two members of my team and I) because we could see a part of the Albanian lifestyle.

The Transnational Meeting in Albania was a very interesting experience in which some of my thoughts regarding the European Union and the Euro-skepticism were cleared. I also found out a lot of information from every country’s point of view considering the topics that were given. I think that we learned just how to be grateful for what we have while being able to get pretty close to the concept of the European Union, see the not-so-good parts and understand them, so that we could begin to fix them, so that we could have a system of values that could one day become flawless. I’m glad I attended to this seminar and I can’t wait for the next one that will take place in Romania.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s