Campania “De Florii, flori pentru Copii”, 23-28 aprilie 2016

Nu există multe modalități prin care să poți descrie experiența unui voluntar A.C.T.O.R. pe care a trăit-o pentru prima dată la campania “De Florii, flori pentru Copii”; prima, cu toate că ea se află la cea de-a XIII-a ediție.

La training-ul de pregătire, desigur, ți se explică tot ce trebuie să știi și cum să te descurci pe tot parcursul campaniei. Ți se spune că voluntarii implică în această zi întreaga comunitate bucureșteană spre a strânge fonduri și a ajuta copiii din spitalele cu care lucrează A.C.T.O.R. Ți se prezintă puțină istorie în numere a persoanelor care s-au dedicat campaniei: sute de voluntari din București, Oltenița, Codlea, enoriașii a 26 de biserici, tineri din 28 de licee, copii din 30 de școli și 46 de grădinițe. Ți se povestește într-o voce tremurată că în Grigore Alexandrescu, Budimex  și Lacul Bucura există copii internați pe parcursul vacanței de Paște, bolnavi de tuberculoză, cancer, HIV SIDA, arși sau cu probleme motorii. Ți se înmoaie genunchii la gândul că banii strânși vor fi folosiți pentru a cumpăra cadouri de sărbători pentru acei copii și că există o șansă reală să le poți însenina chipurile. Ți se indică unde te vei duce, și anume la una din bisericile: Sf. Ilie Gorgani, Cașin, Biserica Icoanei, Biserica Rusă, Biserica Colțea. Ți se dau “simulări” ca să poți să gestionezi fiecare situație cu care ai putea să te confrunți. În teorie, te consideri mai mult decât pregătit să participi la campania de Florii. În teorie.

Să trecem la partea practică. Când ajungi în fața bisericii, cu coșul de flori împăturite în brațe, tot ce ai învățat până în momentul de față dispare subit și complet. În marea de oameni și oceanul de caractere e puțin să spui că te simți pierdut în primele 5-10 minute. Asta dacă ești “învățăcel” în artele oferirii unui trandafir fără ca lumea să creadă că-i tragi pe sfoară. Startul se dă extraordinar de simplu, cu tine: “Vreți să luați un trandafir?” Ceea ce urmează după este total în afara sferei tale de control. Și nici vremea nu poate fi stăpânită.

A plouat din momentul în care am ajuns până când am plecat. În general, oamenii erau bucuroși să se oprească la trandafirii din șervețele pe care ne străduiam cu tot felul de improvizații să-i protejăm de picăturile perseverente de apă și nu se supărau să se încurce cu alții  în umbrele doar pentru a afla poveștile copiilor cu care lucrăm. Erau fascinați în special de voluntarii europeni care învățaseră să spună pe dinafară și la foc repetat “Strângem fonduri pentru copii din spitale”. Le puneau tot felul de întrebări, îi provocau să aibă o conversație cu ei în limba română și chiar dacă ploaia era în toi, chiar dacă eram toți uzi și înfrigurați, nu au lipsit zâmbetele și râsetele de ambele părți. Unii păreau să ne cunoască de dinainte, veneau direct la noi și puneau bani în cutia de donații, ne felicitau pentru munca pe care o facem și plecau grăbiți. Desigur, aveam pe cineva care să-i urmărească, să-i întreacă și să-i recompenseze cu flori, gestul pe care l-am pregătit special pentru cei doritori să contribuie la această  campanie. Nu au putut să lipsească cei sceptici care aveau nevoie de puțin mai multă convingere sau cei care lăsau privirea în jos când treceau pe lângă tine. Nu puteai să-i blamezi pentru reacția lor, până la urmă, societatea îi sortește pe unii oameni să fie înconjurați de profitori, mincinoși și șantajiști.

Personal, am încercat le ofer câte o floare și celor care ne evitau complet, spunându-le că nu costă nimic, încercând să le demonstrez că există și alte tipuri de persoane în lume, nu doar acelea din categoria negativă, explicându-le pe scurt ce facem și că, în cazul în care doresc, pot dona, în orice caz, trandafirul rămâne un gest pe care să-l păstreze. Am văzut oameni care dintr-o privire adâncită în pământ începeau să te privească în ochi, să îți descopere sinceritatea și să pună bănuți în cutie. Persoana care mi-a rămas cel mai bine întipărită în minte a fost o femeie din Israel care a venit să mă întrebe ce se întâmplă la biserică. Printre replicile pe care le-am schimbat între noi, am descoperit că și dânsa trebuie să-și sărbătorească numele de Florii, i-am urat la mulți ani, a trecut de mine și a dat de voluntarii noștri care repetau în continuare “Fonduri pentru copii la spitale! Fonduri pentru copii!” de la care nu a putut rezista să ia o un trandafir.

florii3

Am fost aproximativ 40, 50 de voluntari români și străini, iar de la 5 biserici (Gorgani, Cașin, Biserica Icoanei, Biserica Rusă, Biserica Colțea) am reușit să strângem peste 4.000 de lei. În zilele următoare am făcut cumpărăturile, le-am împachetat pe toate și le-am oferit copiilor de la Grigore Alexandrescu, Budimex, Lacul Bucura, Centrul de Recuperare Nicolae Robănescu și Brădet. Mulțumirile speciale se adresează tuturor: celor care au organizat, celor care s-au voluntariat și nu în ultimul rând, celor care au donat. Vă dorim fiecăruia să aibă Sărbători luminoase și un Paște Fericit! (Ioana Francisco, A.C.T.O.R.)

 

florii9

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s