http://www.gofree.ro/2014/02/03/sa-ne-jucam-cu-umbrele-interviu-cu-iulia-de-la-a-c-t-o-r/
Fascinația celor mici pentru povești este bine-cunoscută. Dar când echipa Asociației Culturale pentru Teatru și Origami din România intră în scenă, urechiușele stau ciulite, atenția se mărește și zâmbetele apar pe fețele
tuturor spectatorilor, fie ei mici sau mari. Care este motivul? Ei bine, A.C.T.O.R. duce jocurile de umbre la un alt nivel, făcând ca o simplă poveste să capete înțelesuri nebănuite. Despre această formă de educație nonformală și beneficiile ei, aflăm mai multe de la Andreea Iulia Vasilescu, membră și voluntară în echipa A.C.T.O.R.:
Go Free: Mai întâi, ce este teatrul de umbre?
Iulia: O formă a teatrului de păpuși (animație), în care personajele sunt întruchipate cu ajutorul luminilor și al umbrelor, create de diverse obiecte sau corpurile păpușarilor.
Go Free: Când ai avut primul contact cu teatrul de umbre?
Iulia: În A.C.T.O.R. noi lucram cu teatrul de umbre de mult timp, pentru că este una dintre cele mai la îndemână forme de spectacol în spații neconvenționale și în procesul de creație a activităților de animație se lucrează cu tineri voluntari.
Go Free: Ce te-a atras la această metoda nonformală?
Iulia: Ne place magia contrastului dintre lumină și umbră, felul în care provoacă o gândire creativă și stimulează imaginarul, putând aduce în atenția publicului, prin metafore vizuale, idei puternice și importante pentru educație, dar și pentru schimbări de mentalitate.
Go Free: Publicul cum reacționează?
Iulia: Cred că depinde de foarte mulți factori reacția publicului. De idee, de modalitatea de exprimare plastică, de jocul actorilor, de efectele vizuale…etc. Pe de alta parte depinde de ce fel de public are un spectacol de teatru de umbre, copii normali sau cu nevoi speciale, adulți, de tot felul. Sau cum jucam uneori cu doar un singur copil foarte bolnav, după o intervenție chirurgicală, într-un salon de spital. Fiecare primește povestea în felul său, armonizat cu nevoile sale.
Go Free: Ce mesaje încercați să transmiteți?
Iulia: Ne-am obișnuit foarte des să spunem povești ale voluntarilor veniți din toate colțurile lumii.
Go Free: Chiar dacă aceasta este o metoda aplicată în special pentru copii, publicul adult ce crede?
Iulia: Noi credem că nu este limită de vârstă și că adulții sunt la fel de interesați de teatru de umbre atât ca formă de artă teatrală, cât și ca modalitate de educație nonformală.
Go Free: Și totuși, există anumite dificultăți cu care te confrunți în timpul creării sau prezentării unui spectacol?
Iulia: Limitele există. De exemplu, ar fi bine să se lucreze cu artiști păpușari și macar unul să fie consilier în echipă de proiect. Noi suntem norocoși că o avem pe Eugenia Barbu, care este păpușar la teatrul Țăndărică, dar și în țară sunt mulți alți păpușari valoroși.
Go Free: Dacă ar fi să alegi o singură reprezentație care te-a marcat cel mai mult, care ar fi aceea?
Iulia: Mi-e greu sa aleg, dar “Porcul Vlad”, spectacolul creat de Jordan Marty din Franța în 2008, “Poveste de Crăciun” creat de Ioana Bohalteanu Todor în 2007 îmi vin în minte. Celebră a rămas “Vaca Manuela” a lui Felix Burgos din Spania.
Ele au fost realizate în proiectul SEV “Două Vitamine T (de la teatru), în care aceste spectacole și multe altele au fost prezentate în cele mai izolate sate, centre sociale și în spitale pediatrice din București. Aceste spectacole au dat acces copiilor dezavantajați la acte de cultură, pentru că în România anului 2013 sunt înca foarte mulți copii care nu ajung deloc la teatru. Și asta e mare păcat.
Go Free: Pentru final, enumără-ne câteva motive datorită cărora promovezi teatrul de umbre?
Iulia: E magic, are impact puternic atât asupra celor care îl fac, cât și asupra publicului și mai ales nu necesită resurse importante și se poate juca în foarte multe spații neconvenționale. Singura limită este gradul de luminozitate al încăperii.
Acest material a fost publicat în Revista Go Free#11.
A.C.T.O.R. 