Educatia de la noi intre parinti, pedagogi si stat

Educatia de la noi intre parinti, pedagogi si stat

Ma bucur sincer ca in ultima vreme alearga mesaje pe toate canelele in care educatia a devenit, in sfarsit,  problema numarul 1  a romanilor. Mi se pare necesar sa ne gandim la educatie, ca uite ce repede trece timpul si copiii de azi ajung numaidecat adulti, care trebuie sa ia decizii si sa influenteze la randul lor destinele altora.

Multe dintre mesaje ridica la rang de miracol educatia din Finlanda si din Danemarca. In aceste tari nordice, intreaga comunitate- in consens cu statul a creat strategii serioase, generand un cadru, ce pare un vis de neatins in societatea romaneasca de azi…

Apoi a inceput isteria mediatica despre pedagogii ce vor prin tot felul de trucuri mai mult sau mai putin de bun simt, sa fure banii de la parintii copiilor cu care lucreaza. Se fac anchete  peste anchete, se vorbeste de cazuri penale…

Si incet incet realizez ca numai in aparenta se vorbeste despre educatie… pentru ca in aceasta valtoare plina de pasiuni si vendete se uita  TOCMAI ca  EDUCATIA  INSEAMNA FORMAREA PENTRU VIATA A COPIILOR NOSTRI.

Adrian Majuru a scris o carte despre copilaria la romani, (http://atelier.liternet.ro/articol/3447/Adrian-Majuru/Copilaria-la-romani.html)  o perspectiva istorica in care se vede cum a tratat societatea romaneasca de-a lungul timpului aceasta problema. Nu e greu de citit si poate ca va va ajuta sa reflectati asupra acestei furtuni fabricate de media, care din pacate nu duce nicaieri.

Sa le luam pe rand:

Pedagogul

Pentru ca un copil ca sa creasca si sa devina mare are nevoie de stabilitate si caldura atat la propriu cat si la figurat.

Ori din pacate, educatia romaneasca a beneficiat de stabilitate reala – inainte de 1989, cand lipsa de libertate si opresiunea politica a facut multe generatii sa creasca sucit si pervers.

Dupa 89 schimbarile de legislatie, de reguli, regulamente regandite si reformulate  de diversi  conducatori, care mai de care mai binevoitori, au creat o stare de zapaceala la nivelul cadrelor didactice, sufocate de birocratie, strivite de pretentii de modernizare, care nu aveau timp sa fie duse la capat si nici vreun plan de implementare prea bine pus la punct.

Asupra dascalilor a crescut an de an presiunea arogantei parintilor si a copiilor,  generata de confuzia de valori generalizata in intreaga societate, la toate nivelele:

–          Goana dupa bani multi facuti usor sau … greu, dar departe de casa, in strainatate;

–          Presiunea mediei care a creat modele / vedete  gata la orice compromis pentru o faima ieftina si de prost gust

–          Promovarea unui consumerism obsedant si agresiv

Acesti dascali, cu salariile lor jenante,  agresati de tot ce se intampla in jur, REACTIONEAZA  incercand  sa gaseasca solutii pe plan financiar si mai ales, cred eu sa gaseasca intr-un mod demn de teatrul absurdului-  stima de sine… Pentru ca, realist privind problema- pozitia lor in societate e cea mai discutata- oricare dintre parintii „stie ce e mai bine” pentru copiii lui. Sigur ca sunt dascali cu si fara caracter, de aici rezultand sursele ce stau la baza valvei de presa din ultima vreme.

Parintele

In randul unei populatii in care familiile au tot mai putin copii, parintele este exagerat de atent la detalii ce tradeaza adesea frustrarile si neimplinirile sale cu care traumatizeaza intens si dramatic generatia urmatoare.

Apoi, instinctul de conservare a speciei il face sa fie gata la compromisuri, mai ales daca simte ca puiul sau nu are oportunitatile pe care el le considera necesare. Daca are bani sau relatii ele vor fi folosite din plin ca sa ii fie copilului sau mai bine decat i-a fost lui.

Schimbarea regulilor in invatamant – prea des, zapaceste reperele minim necesare pentru ca parintele sa se simta in siguranta. Pentru ca in relatia parinte- copil, toti acesti factori genereaza instinctul de aparare, de multe ori sedintele cu parintii sunt un teatru de razboi, in care neintelegerile si insultele curg lant…

Statul

Toate politicile postcomuniste din invatamant nu au fost gandite strategic si rareori au reusit sa trasforme idealurile aparent generoase ale celor care le-au initiat in rezultate satisfacatoare.

In tot acest timp dezvoltarea si hranirea constanta a acestui ghem de frustrari, reprosuri, acuzatii si insulte, copiii au crescut mari si acuma au terminat si facultatea… si cam ce au invatat ei, dincolo de examenele pline de informatii si iar informatii?

Mi-e frica sa raspund.

Si ma intorc din nou la minunata educatie din tarile nordice. Din cate stiu in Danemarca de azi, profesorii se plang de lipsa de motivatie a copiilor si statul danez, impreuna cu tot felul de organizatii creaza strategii consistente si extrem de coerente pentru lupta acestui flagel.

Poate ca e important de stiut ca a deveni profesor in aceasta tara este foarte complicat, iar in ultima vreme este greu si sa ramai profesor, din cauza inchiderii a numeroase scoli din zonele rurale. Idilizarea sistemului educational din alta tara nu ne este util daca nu facem si o analiza a contextului social si istoric in care acesta exista si functioneaza.

Mi-as dori ca voi toti care reactionati, postati, imprastiati stiri despre educatie sa va ganditi la nevoile reale ale copiilor din Romania si sa va concentrati energia spre a construi, spre a genera o strategie puternica si rezistenta, care sa fie in stare sa nasca noi generatii de oameni care gandesc frumos si liber… pentru ca asa faceau si cei dinaintea lor…

Eugenia BARBU

14.01.2014

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s