Proiectele "Playing is a serious job" s-au terminat

La revedere si va multumim
pentru ca ati fost voluntari in proiectul: Playing is a serious job
A fost un proiect A.C.T.O.R. finantat prin patru granturi succesive obtinute prin Actiunea 2 a programului Tineret in Actiune, realizat in parteneriat cu DGASPC sectorul 1 Bucuresti si cu Spitalele Grigore Alexandrescu, Lacul Bucura si S. M. Curie- Budimex..  Incepand cu 1 aprilie 2008 pana 1octombrie2009, 10 tineri din Franta, Spania, Germania, Italia si Portugalia au adus copiilor din “casute”- centre pentru copii cu disabilitate severa ale DGASPC sector 1, dar si celor din spitalele partenere A.C.T.O.R. multe ore de joaca, povesti, socializare, cunoastere, acceptare, bucurie si noutate si cate si mai cate…
Acum cand totul s-a sfarsit dorim sa le multumim pentru tot ce ne-au daruit, pentru clipele frumoase petrecute impreuna, pentru generozitatea si frumusetea sufletului lor.
  Va multumim ca ati fost o buna bucata din viata voastra (6 sau 12 luni) A.C.T.O.R.i alaturi de noi!  
Lisa Preller Germania
 din proiectul You can,too, a cercetat alaturi de noi posibilitatile de realizare si implementare a unei astfel de idei.
  Playing is a serious job- proiectul pilot 
Matteo de Tommaso Italia
Joao De Oliveira Portugalia
Marco Minitti– Italia
Xenia Schmidt– Germania
 Playing is a serious job 2 
Javier Solis Vilar Spania

Marion Badie Franta

Playing is a serious job 3
Susanne Scheuplein Germania
Gabriel Loisy Franta
Playing is a serious job 3 incheierea 
Barbara Folberth Germania
Aurelie Blondet Franta

 

 O sa inchei acest articol cu un citat din scrisoarea de final a tanarului spaniol din Madrid – Javier Solis Vilar, care zboara spre casa chiar in acest moment:
 […]Am avut posibilitatea sa cunosc tarile din estul Europei, sa le cunosc istoria si cultura si mai ales sa cunosc Romania. Am avut ocazia sa cunosc lume din alte tari si sa invat de la ea Am avut norocul de a-mi face prieteni si sa traiesc cu lume care acuma este mai aproape de mine pentru totdeauna. Mi-am facut foarte buni prieteni aici si las o mica familie, care stiu ca ma va ajuta ori de cate ori as reveni pe aici. Plec insa iau o parte din Romania si o parte din oamenii ei cu mine in bagajul meu. 
   Acuma Gaby Loisy si cu mine am ramas singuri dupa ce am zis la revedere celorlalti voluntari. Ne vine si noua randul sa spunem la revedere tuturor si sa ne spunem noua la revedere. Insa, tocmai pentru tot ceea ce am trait, nu ne spunem un simplu “adio” ci un “pe curand”. Ne vom revedea foarte probabil intr-un loc din aceasta planeta si, de ce nu, inapoi in Romania. “
 Eugenia BARBU
Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s