Tools of Animation
Intre 2- 11 iunie trei participanti romani (Alice Nicolea, Alice Ciobanu, Sebastian Petrescu) au fost reprezentantii A.C.T.O.R. la un training inedit, organizat de Ble DEMONES si INCA Italia. Finalitatea acestui proiect a fost un spectacol prezentat in Festivalul de Teatru din Berlin…. si asa cum scrie mai jos Alice Nicolae a fost experienta de neuitat…
Ce este omul, dragii mei? Nimeni nu stie cu adevarat, cu toate ca ne permitem fiecare sa avem cate o parere, castigata in timp sau printr-o revelatie de moment.
Ca fiecare dintre voi si eu am cutezat sa cred ceva despre aceasta faptura, insa nu oricum,ci in urma unei saptamani intens traite din punct de vedere spiritual, cautata de mine (cu sufletul) cu mult inainte ca ea sa se intample.
O saptamana cu bune,cu mai putin bune (insa toate productive) traita in pustietatea unui tinut din Germania,in care s-a nascut…un spectacol.Ce sa-si doreasca mai mult artistul?
Linistea locului, intensitatea cu care au stiu sa traiasca fiecare dintre colegii mei (din cele 10 tari participante), pozitivismul cu care ne indreptam cu totii catre acelasi punct-seara Festivalului de Teatru din Berlin,chiar si stilul diferit de a manca, sunt doar cateva aspecte pe care le-am lassat sa-mi schimbe viata, caci am crezut de cuviinta ca in astfel de interactiuni este firesc sa intri deschis si intotdeauna cu zambetul pe buze.
Am gasit si eu – Alice NIcolae si colegii mei: Alice Ciobanu, Sebastian Petrescu, lucruri simple de care am invatat sa ne bucuram cum ar fi: desertul, razele Soarelui, placerea de a putea impartasi celorlalti cum se petrec lucrurile in tara noastra, frumoasa noastra tara (aici trebuie mentionate povestile cu Dracula spuse de Sabastian
), dar si lucruri mari, minunate, de o grozava anvergura intelectuala si sufleteasca, ce si acum imi nasc intrebari, despre care pot spune ca, daca nu mi-au schimbat viata, mi-au schimbat cu siguranta atitudinea fata de viata mea, tara mea, oamenii din jurul meu si nu in ultimul rand fata de arta!
), dar si lucruri mari, minunate, de o grozava anvergura intelectuala si sufleteasca, ce si acum imi nasc intrebari, despre care pot spune ca, daca nu mi-au schimbat viata, mi-au schimbat cu siguranta atitudinea fata de viata mea, tara mea, oamenii din jurul meu si nu in ultimul rand fata de arta! A trebuit sa se intample cu fiecare dintre noi un astfel de proces, pentru ca in seara spectacolului sa putem imparti cu drag emotii. Si am impartit!
Atunci,ce poate fi omul,dragii mei? Cred ca o biata faptura ce ofera si asteapta emotii
.JPG)
.JPG)
So,what is a human being,dear friends?You can’t say for sure,although each of us is entitled to an opinion,gained in time or by a spontaneous revelation.Like everyone of you,i myself have also dared to form a belief about this creature,however not enyhow,but after going trough a week of intense spiritualy,week sought by myself(by my soul) long before it ever happened.
A week lived for the better for the not better(nevertheless for thr productive),a week lived in the desert of a certain area in Germany,the birthplace of…a spectacle.What mor could an artist ask for?The tranquillity of the place,the intensity with wich each of my colleagues(from 10 countries)have known how to live;the positivism with wich we have all headed towards the same destination – the night of the show in Berlin;even the indivuduals manners of eating,all of these are just some of the aspects that i have let influence my life since i have found appropriate that in this type of interactions it’s matter of course that one should enter with an open mind and smile on the lips.
Not only me,Alice Nicolae,but also my colleagues,Alice Ciobanu and Sebastian Petrescu,have found things,simple things,to rejoice in,things like cake,the sun-ryce,the pleasure of being able to share with the others the way this happen in our country,our beautiful country;but also big things,marvallous things,of great intelectual and spiritual dimension,that to this day keep arousing questions inside me,of wich you can say that they have changed,if not my life entierly,the attitude to my life,to my country,to the people around me,and not less that anything,to art.
A process like this one had had to open to each of us,so that we could gladly share emotions on the night of the show.and so we did.
So what can a human being be,my dear friends?I thimk it is a mere creature that offers and expects to be offered emotions.
A.C.T.O.R. 
ma bucur foarte mult ca ai descoperit aceste lucruri si sper ca si colegii tai le-au trait, pentru ca un proiect intercultural este o sansa de a te descoperii intai pe tine si apoi de a ii intelege si accepta pe ceilalti. Felicitari!