In 2004 A.C.T.O.R. a fost gazda unui curs de marionete pentru adulti… Iata 2007 este un nou inceput pentru aceasta initiativa. Sa speram ca vom avea un spectacol ACTOR, un succes cel putin ca "Pupici cu lipici"… Marionetele abia asteapta…
In 2004 A.C.T.O.R. was the organizer for a marionettes course for adults…
In 2007 this kind of event will start again. Let’s hope we will have a puppets performance with a huge success…
A.C.T.O.R. 
Eu abia astept sa invatam din nou impreuna sa manuim marioneta, pentru ca sincer va spun lipsa de exercitiu ma facut sa cam uit tot ce am invatat… Si poate dupa ce vom termina si noi cu examenele ne apucam de un mic spectacol….
Tot ce pot sa sper este ca si ceilalti sa fie la fel de entuziasmati ca si tine Miki 😛
Sincer mi-a placut la nebunie. Ma fascineaza marionetele,de mica m-au fascinat ca sa fiu mai precisa si intotdeauna vroiam sa ajung la persoanele din spatele lor ca sa invat mai multe.Nicio data nu mi-am inchipuit ca o sa am vreodata aceasta sansa dar uite ca mi s-a oferit. Imi pare rau ca sunt in perioada asta mai incarcata, cu examene si alte stresuri, dar de abia astept sa termin ca apoi sa pot invata cat mai multe despre aceasta mica minune din lemn. Marioneta asta a reprezentat un mic sacrificiu pt mine dar cred k nicio data nu il voi regreta. M-a scos din monotonie si de abia astept sa acumulez cat mai multe cunostiinte despre manuirea ei. Merci Eugenia pentru ocazia oferita. Va pup pe toti!
Eu sunt unul din ‘adultii’ care au participat la cursul din 2004! de fapt asa a inceput povestea mea cu Actor. Atunci am realizat ca nu e intamplator faptul ca am ajuns acolo. A fost palpitant, serios si haios,frustrant….dar si profesionist. Intr-adevar e nevoie de entuziasm, dar mai ales de muuuuult exercitiu. La inceput a fost doar o chestie interesanta, dar a evoluat si s-a transformat intr-un instrument incredibil de comunicare.
Papusa s-a numit Fluffy si m-a insotit la ocazii fericite: la nunti, zile de nastere,serbari, dar nu numai.
Momentele care m-au marcat de-adevaratelea au fost cele mai putin conventinale, in care reuseam sa ‘transmit’ emotii, care altfel ar fi ramas mute. Astea s-au petrecut in spitale, atat la copii, cat si la adulti.
Fluffy a cunoscut cazuri tragice, si-a luat la revedere de la cateva persoane.
E meseriasa treaba!!!!